Dizabilități de învățare

Termenul Dizabilități de învățare este folosit pentru a desemna o serie de condiții neurologice care afectează unul sau mai multe dintre modurile în care o persoană primește, înmagazinează sau utilizează informații. De exemplu, o persoană ar putea avea o problemă de învățare care inhiba capacitatea ei de a înțelege informații în scris, deși aceleași informații, livrate pe cale orala, le-ar înțelege fără nici o problemă.

Semne și simptome

Profesorii sunt de multe ori primii care observă că „ceva este in neregulă.” Cei mai mulți părinți vor vedea, din când în când, una sau mai multe dintre aceste semne de avertizare la copiii lor. Cu toate acestea, în cazul în care veți vedea mai multe din caracteristicile menționate mai jos, pe o perioadă semnificativ mai lungă de timp, atunci copilul este, probabil, la riscul de a avea o dizabilitate de învățare.

Vârsta 0-4

  • vorbeste mai târziu decât cei mai mulți copii;
  • are probleme de pronunție;
  • îmbogățirea vocabularului este lentă (număr de cuvinte învățate pe masură ce copilul crește), de multe ori în imposibilitatea de a găsi cuvântul potrivit;
  • are dificultăți în a face rime;
  • are probleme în a învăța numere, alfabetul, zile săptămânii, culori, forme;
  • este extrem de agitat și ușor de distras;
  • are probleme în a interacționa cu colegii;
  • are dificultăți în a urma instrucțiuni;
  • dezvoltare lentă a abilităților motorii fine.

Vârsta 5-9

  • învață greu legătura dintre litere și sunete;
  • confundă cuvinte de bază;
  • face des greșeli de ortografie, inclusiv inversarea literelor (b / d), inversiuni (m / w), transpuneri (coș/șoc, toc/cot, opt/top), și substituții (casă/acasă)
  • schimbă ordinea numerelor și confundă semne aritmetice (+, -, x, /, =);
  • își amintește cu greu faptele;
  • dobândește cu greu noi competențe, se bazează foarte mult pe memorare;
  • are dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților, este impulsiv;
  • dificultăți în manipularea obiectelor mici, precum legarea șireturilor, folosirea creioanelor sau încheierea nasturilor;
  • probleme în înțelegerea noțiunii de “timp” – e derutat de cuvinte precum “mâine”, “azi” sau “ieri”;
  • slabă coordonare, neatenți la obiectele din jur, predispuși la accidente.

 

Vârsta 10-12

  • Inversează literele din cadrul unor cuvinte (coș-șoc, dop-pod etc)
  • Învață greu cum se folosesc prefixele (grup de litere care se adaugă înaintea unui cumvânt; spre exemplu ”re”, ”în”), sufixele (grup de litere care se adaugă la sfârșitul unui cuvânt ; ca de exemplu ”ment”, ”ar”, ”er”), rădăcina cuvintelor (un cuvânt de bază de la care se for,ează alte cuvinte prin adăugarea sufixelor și prefixelor) și alte strategii de ortografie;
  • Evită citirea cu voce tare;
  • Au probleme cu rezolvarea exercițiilor de gramatică;
  • Dificulțăți la scriere;
  • Scriu, fie ținând obiectul de scris cu pumnul, fie strâns;
  • Dificultăți în redarea faptelor;
  • Probleme în ceea ce privește înțelegerea limbajului non-verbal și a expresiilor faciale;
  • Dificultate în legarea prieteniilor;

Vârsta 13-16

  • Continuă să scrie incorect, deseori scriind același cuvânt diferit în cadrul aceluiași paragraf;
  • Evită sarcinile care implică scrierea și citirea;
  • Au problem când vine vorba să facă un rezumat;
  • Dificultăți la testele unde este necesar să răspundă detaliat, nu doar cu unul sau două cuvinte;
  • Abilități slabe de memorare;
  • Dificultăți de adaptare la noi cerințe;
  • Lucrează încet;
  • Înțelegerea minimă a cuvintelor abstracte;
  • Oscilează între acordarea unei atenții mult prea mici sau mult prea mari detaliilor;
  • Denaturează informațiile;

Este posibil ca un copil să nu aibă dificultăți de învățare în următoarele situații:

-inteligență redusă;

-dificultăți fizice cum ar fi cele vizuale sau auditive;

-cunoașterea insuficientă a unei limbi, precum în cazul unei persoane a cărei limbi materne nu este limba română;

– dezvoltarea insuficientă a abilităților de pre-citire (cunoașterea literelor, cunoașterea modului în care se formează silabele etc) înainte de începerea școlii;

TIPURI

Dislexia

Dislexia reprezintă o dizabilitate lingvistică în care o persoană are probleme în ceea ce privește înțelegerea cuvintelor scrise. Aceasta mai poate fi denumită și dizabilitate specifică de citire. Dislexia este o dizabilitate de învățare specifică, care este neurologică la origine. Acesta este caracterizată prin dificultatea de a învăța să citească, în ciuda faptului că persoană în cauză posedă o inteligență medie sau peste medie și este expusă la instrucțiunile de citire. Deseori, copiii cu dislexie au, de asemenea, dificultăți în zonele de procesare rapidă , memoriei de scurtă durată, organizării, secvențierii, a limbii vorbite și a abilităților motorii. Ei întâmpină în general probleme când trebuie să facă legătura între sunet și litera corespunzătoare și să formeze cuvinte . Dacă îi ia prea mult timp ca să pronunțe un sunet, atunci va avea dificultăți în citirea și înțelegerea propozițiilor. Un copil cu dislexie uită adesea cuvântul și semnificația sa în contextul mai larg al propoziției sau paragrafului.

Discalculia

Discalculia reprezintă o tulburare ce privește matematica, în care persoana are dificultăți în rezolvarea problemelor de aritmetică și în însușirea conceptelor matematice. Discalculia poate fi, de asemenea, caracterizată atât prin dificultăți în ceea ce privește citirea, cât și calculul matematic. Copiii cu discalculie necesită de multe ori o lungă perioadă de timp pentru a-și îndeplini sarcinile de matematică, fie ele și simple. Ar putea să numere pe degete chiar și în clasele mai mari. Aceste dificultăți poartă denumirea de dificultăți automatice. Un alt domeniu problematic este cel lingvistic, deoarece copilul poate manifesta dificultăți în ceea ce privește înțelegerea numerelor ca fiind concepte. Deși gradul de inteligență a acestor copii poate fi unul ridicat, ei pot înțelege limitat numerele și simbolurile numerice. O altă problemă este reprezentată de dificultățile de planificare, care conduc la insuficiența copilului de a efectua calcule în mod eficient. Acest copil ar putea avea dificultăți în a urma chiar o strategie evidentă în rezolvarea problemelor aritmetice, pierde șirul și durează mult însușirea strategiilor. Discalculiile pot fi, de asemenea, bazate pe dificultăți de percepție vizuală, care conduc la dificultăți în sarcini ce implică o gândire logică, precum și în ceea ce privește efectuarea calculelor. Acest lucru este adesea întâlnit la copiii care au dificultăți în a învăța să citească un ceas obișnuit și să înțeleagă modul în care poziția mâinilor trebuie să fie interpretat.

Disgrafia

Disgrafia reprezintă o tulburare de scriere, în care persoana se descurcă greu să scrie litere și mai ales să le scrie într-un spațiu predefinit. Acești copii vor învăța să scrie foarte greu. De multe ori, aceștia au probleme de secvențiere. Ceea ce de obicei pare a fi o problemă de percepție ( inversarea literelor/numerelor, scrierea cuvintelor de la coadă la cap, scrierea literelor în ordine alfabetică, scrierea neglijentă) este adesea legată direct de dificultatea procesării informațiilor secvențiale/raționale. Acești copii au probleme cu succesiunea literelor și cuvintelor când scriu. Drept urmare, ei au nevoie să scrie încet pentru a scrie corect sau întâmpină dificultăți de scriere (ortografie, punctuație). Și în momentul în care încetinesc, deseori uită ce au dorit să scrie.

Dificultate de prelucrare senzorială

Acest tip de dificultate este o tulburare senzorială, în care o persoană are dificultăți în a înțelege limbajul în ciuda auzului și a vederii normale, ca urmare a deficitului în ceeea ce privește procesele de recunoaștere și interpretarea a informațiilor preluate prin intermediul simțurilor. Cele două domenii cele mai comune ale dificultății de procesare asociată cu dizabilități de învățare sunt percepția vizuală și auditivă (înțelegerea a ceea ce văd și aud).

Tulburarea centrală de procesare auditivă (CAPD)

CAPD este o afecțiune în care o persoană are dificultăți de procesare sau interpretare a informațiilor auzite, în momentul în care se află într-un mediu zgomotos. De obicei, persoanele cu CAPD au un auz normal în momentul în care se aplică testul auditiv, dar nu sunt capabili să interpreteze sau să proceseze un discurs atunci când nu este liniște. Mediile, precum ar fi o sală de clasă și adunările publice pot fi deranjante din cauza acestei probleme de procesare. Copiii cu CAPD efectuează sarcinile de multe ori sub potențialul lor și sunt adesea clasificați ca având „performanțe slabe” de către profesorii și părinții lor. O evaluare psihologică va dezvălui în cele mai multe cazuri faptul că aptitudinile copilului sunt superioare sau mai bune decât performanța reală a copilului sau realizare personală în cadrul școlar. Unii copii cu CAPD prezintă un nivel de activitate mai mic decât cel normal (hipoactivitate). Acești copii nu acționează în sala de clasă; în fapt, ei par a fi leneși, inactivi, sau antisociali. De multe ori, părinții raportează că acești copii sunt foarte obosiți după terminarea cursurilor. Acest lucru are loc, probabil, deoarece copilul a pierdut multă energie încercând să asimileze informațiile auzite.

Caracteristici comune CPAD:

  • aude mai bine atunci când privește interlocutorul;
  • vorbește sau ascultă la televizor mai tare decât în mod normal;
  • interpretează sensul propriu al cuvintelor; nu înțelege metaforele;
  • de multe ori are nevoie de observații repetate;
  • dificultăți în ceea ce privește citirea pe litere sau pe silabe;
  • deosebit de sensibil la sunete;
  • solicită multe informații suplimentare;
  • confundă cuvintele care se rostesc asemănător;
  • dificultate în a executa o serie de instrucțiuni;
  • vorbirea se dezvoltă târziu sau neclar;
  • comunicare săracă (concisă, telegrafică);
  • capacitate slabă de memorare;
  • probleme în ceea ce privește vorbirea rapidă;
  • dificultăți auditive în cazul situațiilor zgomotoase;
  • dificultăți în a urmării conversații lungi;
  • dificultăți în auzirea conversațiilor la telefon;
  • dificultăți în a învăța o limbă străină sau a unor cuvinte noi;
  • dificultăți în memorarea informațiilor vorbite ( deficit de memorie auditivă);
  • dificultate în a lua notițe;
  • dificultate în ceea ce privește concentrarea atenției pe o activitate dacă alte sunete sunt prezente (copilului îi este foarte ușor distrasă atenția de către sunetele din mediu);
  • dificultăți cu aptitudini organizatorice;
  • dificultate în direcționarea, susținerea și distributivitatea atenției;
  • dificultăți de citire și ortografie;
  • dificultăți în procesarea informațiilor non-verbale (ex: lipsa aprecierii muzicale ).

Dizabilități de învățare nonverbală (NLD)

Copiii cu aceasta tulburare sunt în imposibilitatea de a recunoaște și traduce indiciile non-verbale, precum ar expresiile faciale sau tonul vocii, în informații semnificative. Acest lucru conduce la etichetarea copiilor în mod greșit ca fiind perturbat emoțional din cauza răspunsurilor nepotrivite la stimulii non-verbale. Aceasta este o tulburare neurologică, care își are originea în emisfera dreaptă a creierului, cauzând probleme funcțiilor spațio-vizuale, intuitive, organizaționale, evaluative și holistice. Dificultățile de învațare non-verbale pot fi dificil de depistat și diagnosticat. Caracteristicile neuropsihologice ale persoanelor cu NLD includ : deficite de percepție tactilă, de coordonare psihomotorie, de organizare spațio vizuală, de rezolvare a problemelor non-verbale și de apreciere a inconsecvenței și umorului. De asemenea, copiii cu NLD memorează mecanic, prin repetiție și dau dovadă de abilități ale memoriei verbale. Ei se confruntă însă cu dificultăți în ceea ce privește adaptarea la situații noi și complexe și se bazează îndeosebi pe comportamentele mecanice, stereotipe, în asemenea situații, dificultăți în adunare și scădere (aritmetică) în comparație cu lectura cuvintelor pe rând și deficite în percepția socială, în judecata socială și în ceea ce privește abilitățile de interacțiune socială. Există deficite semnificative în aprecierea aspectelor non-verbale subtile și chiar destul de evidente de comunicare, care de multe ori conduc la dispreț și respingere în societate. Drept urmare, persoanele care suferă de NLD, au o tendință evidentă spre retragere socială și prezintă riscul dezvoltării unor tulburări de dispoziție grave.