Psihoterapie

„Doreşte-ţi succesul şi nu perfecţiunea. Nu renunţa niciodată la dreptul tău de a greşi, pentru că atunci îţi vei pierde abilitatea de a învăţa lucruri noi şi de a înainta în viaţă.” – David M. Burns

Cu ce începe demersul psihoterapeutic?

Demersul psihoterapeutic începe cu evaluarea clinică, care vizează evidențierea problemelor și simptomelor clientului, a antecedentelor legate de acestea, precum și a consecințelor lor. Clientul va monitoriza frecvența și intensitatea problemelor-simptom, aceste monitorizări devenind un instrument al psihoterapiei care permite alcătuirea unor planuri terapeutice și evaluarea efectelor strategiilor aplicate. Instrumentele de evaluare includ inventarele și scalele de autoevaluare, precum și tehnici bazate pe observația directă. Unul din punctele forte ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale constă în faptul că evaluările și autoevaluările realizate permanent pe parcursul terapiei permit depistarea în timp util a oricărei erori cât de mici apărute în cadrul demersului terapeutic. Schimbările în sfera cognitiv-comportamentală nu se produc după principiul ,,totul sau nimic”, ci gradat, în unele sectoare ale vieții, în timp ce altele pot rămâne neschimbate.

Tehnicile psihoterapeutice

Tehnicile psihoterapeutice sunt incluse în cadrul unor planuri de tratament și au un caracter eclectic. Lazarus este de părere că pot fi utilizate cu succes diverse metode de terapie, indiferent de fundamentarea lor teoretică. În viziunea sa, cu cât este mai extinsă aria strategiilor utilizate, cu atât terapeutul este mai eficient. De asemenea, tehnicile utilizate nu sunt alese la întâmplare dintr-un ,,pachet” de strategii, ci sunt special combinate ținând seama de problematica fiecărui subiect în parte, terapeutul dând dovadă de creativitate în realizarea acestor selecții.

Ce își propune psihoterapia cognitiv-comportamentală?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală își propune să asigure maximum de avantaje într-un timp cât mai scurt și cu costuri minime pentru client. În cadrul acestui sistem terapeutic, timpul este utilizat în mod flexibil și nu toate ședințele de psihoterapie trebuie să aibă, în mod obligatoriu, aceeași durată și aceeași frecvență. Durata întregului demers terapeutic nu este stabilită de la început, ci depinde de particularitățile personalității clienților, de împrejurările de viață, de stilul lor personal, precum și de capacitatea de rezolvare a problemelor. Ceea ce contează pentru acest tip de terapie este eficiența, atitudinea și îndeplinirea obiectivelor stabilite de client împreună cu terapeutul.

Psihoterapie cognitiv-comportamentală – principiile de bază

Unul dintre principiile de bază ale demersului psihoterapeutic cognitiv-comportamental se referă la faptul că emoțiile, gândurile, stările fiziologice și comportamentele reprezintă elemente ale unui tot unitar, astfel încât o modificare a unui dintre ele se va reflecta și asupra celorlalte. Demersul terapeutic pornește de la modificarea cognițiilor cu caracter dezadaptativ, modificare ce va avea efecte și asupra stărilor emoționale, proceselor fiziologice și comportamentelor.

Procesele afective și comportamentele nu sunt determinate direct de stimulii exteriori (de împrejurări), ci de modul în care subiectul le interpretează.

Conform psihoterapiei cognitiv-comportamentale, comportamentul maladaptativ este secundar unor gânduri inculcate în minte, stereotipe, care pot să ducă la distorsiuni cognitive sau la erori în gândire.

Ce vizează terapia?

Terapia vizează corectarea distorsiunilor cognitive și a comportamentelor rezultante, care își asigură propriul lor insucces (self-defeating behaviors). Clienților li se aduc la cunoștință propriile lor cogniții distorsionate și premisele pe care se bazează acestea. Se dau teme pentru acasă: clienților li se cere să consemneze în scris ceea ce gândesc în anumite situații stresante (de ex. ,,Nu sunt bun de nimic” sau ,,Nimănui nu îi pasă de mine”) și să identifice presupunerile subiacente, adeseori relativ inconștiente, care alimentează cognițiile negative. Acest proces a fost numit ,,recunoașterea și corectarea gândurilor automate”.

Studiu de caz – tulburarea depresivă

Modelul cognitiv al depresiei include triada cognitivă

  1. o imagine de sine negativă
  2. interpretarea negativă a experiențelor prezente și trecute
  3. expectația negativă față de viitor

care este o descriere a distorsiunilor de gândire ce survin atunci când cineva este depresiv.

Aplicabilitatea psihoterapiei cognitiv-comportamentale

Psihoterapia cognitiv-comportamentală prezintă un grad ridicat al aplicabilității, dovedindu-și eficiența în cazul tulburării depresive, tulburărilor fobice, agorafobiei, atacurilor de panică, tulburării anxioase generalizate, tulburărilor hipocondriace, tulburărilor obsesiv-compulsive, tulburărilor comportamentului alimentar, parasuicid, suicid, tulburării posttraumatice de stres, crizelor psihologice apărute la adolescenți, crizelor specifice vârstei înaintate, crizelor pacienților cu afecțiuni somatice, crizelor produse de abuzul de substanțe psihoactive, crizelor în relațiile de cuplu, crizelor generate de divorț, diferitelor tipuri de crize familiale, tulburărilor de personalitate.

 

Holdevici, I. (2009). Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală. București: Editura Trei.

Kaplan, H., Sadock, B. (2009). Manual de buzunar de psihiatrie clinică, Ed. a 3-a, rev., trad. Alexandrescu, L. București: Editura Medicală.

 

Tarif: 100 lei/ședință

Durata unei ședințe este de 50 de minute