Psihoterapie de cuplu

Dainto, Baucom, Epstein și Dutton (1998) subliniază faptul că problemele apărute în cadrul relațiilor de cuplu reprezintă factori stresanți de importanță majoră, care conduc la tulburări psihopatologice cum ar fi depresia și anxietatea. Conflictele dintre parteneri au, de regulă, un caracter cronic și reprezintă modele repetitive de interacțiuni negative, cum ar fi solicitare-retragere sau evitare reciprocă (Christensen, 1988 ; Epstein, Baucom și Rankin, 1993).

La multe cupluri se constată o escaladare a conflictelor care alterează funcționarea normală a partenerilor și care conduc la crize ce amenință echilibrul psihic al membrilor cuplului și stabilitatea relației. Din nefericire, majoritatea cuplurilor nu recurg la consiliere de specialitate decât atunci când situația de criză a atins punctul culminant.

Modelul ABCX al crizei familiale

Modelul ABCX al crizei familiale descris de Hill (1949, 1959), precum și unele modele mai recente care pornesc de la acesta-modelul ABCX-dublu (McCubbin și Patterson, 1983), modelul tipologic (McCubbin și McCubbin, 1989) și modelul Vulnerabilitate-Stres-Adaptare (Karney și Bradbury, 1995)-stau la baza demersului terapeutic specific situațiilor de criză familială.

In cadrul modelului ABCX este realizată distincția dintre evenimentele de viață care forțează cuplul să se adapteze și situația de criză caracterizată prin dezorganizarea rezultată din incapacitatea membrilor cuplului de a se adapta la stres. Modelul teoretic menționat se referă și la factorii care vor influența capacitatea de adaptare a cuplului : resursele cuplului, maniera de percepere a stresului, precum și abilitatea membrilor cuplului de a-i face față. Modelele de coping sunt adaptate după cele individuale (Lazarus și Folkman, 1984) și includ strategii cognitive și comportamentale de a face față stresului.

Factorii stresanți (A) cuprind o varietate de agenți stresanți care solicită membrii cuplului să-și modifice maniera de interacțiune, precum și modelele individuale de a face față acestor solicitări.

Resursele (B) – capacitatea cuplului de a face față evenimentelor stressante depende de resursele pe care le dețin ca indivizi sau grup.

Perceperea și evaluarea stresului (C) – Boss (1988) subliniază că deși membrii unei familii pot avea percepții diferite cu privire la factorii de stress, percepțiile colective le pot umbri punctele de vedere individuale.

Starea de criză (X) – în cazul în care resursele adaptative nu sunt suficiente pentru a reduce presiunea exercitată de agenții stresanți, organizarea și funcționarea relației de cuplu sunt destabilizate.

Holdevici, I. (2009). Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală. București: Editura Trei.

Tarif: 150 lei/ședință

Durata unei ședințe este de 90 de minute