”Creativitatea este cea mai mare rebeliune din existență. Dacă vrei să creezi, trebuie să scapi de toate condiționările, altfel creativitatea ta nu va fi decât o copiere, va fi doar o copie la indigo. Poți să fii creator numai dacă ai personalitate, dacă nu ți-ai însușit psihologia mulțimii. Psihologia mulțimii nu e creatoare, ea implică o viață de azi pe mâine, mecanică, ce nu cunoaște dansul, cântecul, bucuria. (…)
Logica este seacă, poezia este vie. Logica nu știe să danseze. Logicii îi este imposibil să danseze. Dacă ai vedea logica dansând, ar fi ca și cum l-ai vedea pe Mahatma Gandhi dansând! Ar arăta foarte caraghios. Poezia știe să danseze; poezia este dansul inimii. Logica nu poate să iubească; ea poate să-ți vorbească de iubire, dar nu poate să iubească; iubirea pare să fie ilogică. Numai poezia poate să iubească, numai poezia poate să facă saltul în paradoxul iubirii.
Logica este rece, foarte rece. E bună în ceea ce privește matematica, dar nu e bună în ceea ce privește omenirea. Dacă omenirea devine prea logică, atunci omenirea dispare, atunci există numai cifre, nu ființe omenești – cifre înlocuibile. Poezia, iubirea și simțirea îți dau adâncime, căldură. Devii mai moale, îți pierzi răceala. Devii mai uman. (…)
Acțiunea conține creativitate, creativitate de toate tipurile – muzică, poezie, pictură, sculptură, arhitectură, știință, tehnologie. Simțirea conține tot ce este estetic-iubirea, frumusețea. Iar ființa conține conștiința, meditația, conștientizarea. ”
