”Există, desigur, multe feluri de joc. Copiii se joacă cu jucării; cu obiecte din casă sau cu obiecte naturale; ei se joacă unul cu celălalt; se joacă cu cuvinte; se angajează în jocuri fizice și elaborează jocuri de simulare. (…)
Fabricarea jucăriilor ocupă un loc important în societatea modernă. Copiilor le place să se joace cu obiecte și le utilizează într-o largă varietate de scopuri. Nu este surprinzător faptul că, o dată ce copilul crește, modul în care se joacă cu obiectele devine mai sofisticat. (…)
După cum știe oricine s-a ocupat de copii, fiecare copil este diferit de ceilalți.Copiii se nasc cu temperamente diferite, răspund la stimuli în mod diferit și își dezvoltă propriile patternuri de activitate, unice. Gradual, de-a lungul copilăriei și al adolescenței, aceste diferențe de temperament devin modelate și structurate de experiențele sociale ale copilului și de lucrurile pe care le învață despre lume. În cele din urmă, această interacțiune produce ceea ce înțelegem prin personalitate.
Vârstă Activitate :
- 9 luni Apucă lucrurile, le duce la gură, le agită, le privește.
- 12 luni Privește lucrurile cu atenție, le agită, le bagă în gură sau le trântește; poate executa mișcări familiare.
- 15 luni Inspectează lucrurile de aproape; repetă activitățile cu lucruri familiare, de exemplu simulează că bea dintr-o ceașcă.
- 21 luni Utilizează două sau trei obiecte simultan, folosind, de exemplu, o jucărie pe post de călător într-un tren de jucărie.
- 24 luni Jocul cu obiecte devine mai realist; copilul exprimă prin gesturi experiențele proprii și pe cele ale membrilor apropiați ai familiei.
- 30-36 luni Jocul de simulare se dezvoltă în continuare, copilul forțează jucăriile să se ”joace teatru”singure.