Modul în care gândim determină modul în care ne simțim și comportamentul pe care îl adoptăm.
Ce este psihoterapia cognitiv-comportamentală?
Psihoterapia cognitiv-comportamentală este o abordare psihoterapeutică ce îmbină tehnicile terapiei cognitive cu cele ale terapiei comportamentale și pune accent pe rolul gândirii, al luării deciziilor, al îndoielii și al acționării.
Terapia cognitivă la copii este o extensie a fundamentelor terapiei comportamentale bazată pe teoria învăţării clasice, operante şi prin modelare, putând fi utilă în tratamentul tulburărilor psihiatrice fie externalizate (hiperactivitate, agresivitate, comportamente disruptive), fie internalizate (depresie, anxietate). Există o mare varietate de tehnici cognitiv-comportamentale pentru copii care presupun manipularea răspunsurilor comportamentale, cum ar fi: “modellingul”, repetiţia secvenţială şi trainingul abilităţilor.
Scopul terapiei constă în modificarea distorsiunilor şi deficienţelor cognitive care influenţează comportamentul. Toate tehnicile cognitive intervin cu scopul de a influenţa gândirea. Aceste tehnici identifică, testează realitatea şi corectează concepţiile distorsionate şi schemele (credinţele disfuncţionale) care însoţesc aceste cogniţii.
Prin reevaluarea şi corectarea gândirii, clienţii învaţă să-şi stăpânească problemele şi situaţiile.
Copiii sunt învăţaţi:
- să-şi monitorizeze gândurile negative automate (cogniţiile);
- să recunoască legătura dintre cogniţie, trăire şi comportament;
- să examineze evidenţa pro şi contra gândurilor automate;
- să substituie interpretările bazate pe realitate în locul celor bazale negative;
- să înveţe să-şi identifice credinţele disfuncţionale care-i predispun la astfel de experienţe.
(Beck, 1979)